DOI FLUTURAȘI ARȘI PREA DEVREME
ÎNTR-UN FOC SACRU!!!
ÎNTR-UN FOC SACRU!!!
În noaptea de 29 spre 30 octombrie 1992, în jurul orei 02.30, are loc un teribil accident și o tragedie națională: mașina în care se deplasau cuplul de interpreți Doina și Ion Aldea-Teodorovici cu destinația Chișinău intră brusc într-un copac în apropierea localității Coșereni, la 49 de kilometri de București. În mașină se aflau patru persoane, șoferul și însoțitorul lui au scăpat nevătămați, în timp ce Ion și Doina, aflați pe bancheta din spate, au fost striviți între greutatea mașinii și copacii de pe marginea drumului. Moartea celor doi cântăreți militanți pentru reunirea Basarabiei cu România a zguduit întreaga suflare românească și fusese o perdere imensă pentru mișcarea de eliberare națională din Basarabia (Republica Moldova). Accidentul a fost perceput la data respectivă ca un asasinat pus la cale de oponenții direcţiei celor doi artişti ce căpăta susținere tot mai mare, dar pe care clasa politică nu a știut să o urmeze. Printr-o ipostază asemănătoare ne-au mai părăsit nu de demult poetul Grigore Vieru și deputatul în primul legislativ, Gheorghe Ghimpu. Întâmplător sau nu? Rămâne fără elucidare.
Prezent și eu în acea zi neagră în centrul Chișinăului printre miile de cetățeni ce formau o coloană impunătoare, n-am izbutit să străbat la mormântul patrioților neamului românesc decât în seară. Era o zi de vineri posomorâtă și nu înțelegeam cum îngerii au fost alături de ei, atunci când şi-au riscat viața, cântând la doar câteva sute de metri de trupele militare ruse, iar într-un accident ce putea fi împiedicat, nu s-a putut. Păcat.
Două inimi care au bătut în același unison, și plecând în același timp. Doi eroi naționali foarte aproape ca să schimbe pentru totdeauna destinul acestei fărâme de pământ în rătăcire nu vor înceta să trăiască veșnic în sufletele românilor adevărați. O candelă șî doi fluturași în zbor fără teamă că-și vor frige aripile au fost arși prea devreme într-un foc sacru, mult prea repede și atât de nedrept. Nimic nu e drept pe lumea asta, mereu nu a fost drept. Două simboluri unice ale Renaşterii Naţionale, Doina şi Ion Aldea-Teodorovici, Dumnezeu sa-i odihnească în
pace și să ne mângâie inimile îndurerate.
Prezent și eu în acea zi neagră în centrul Chișinăului printre miile de cetățeni ce formau o coloană impunătoare, n-am izbutit să străbat la mormântul patrioților neamului românesc decât în seară. Era o zi de vineri posomorâtă și nu înțelegeam cum îngerii au fost alături de ei, atunci când şi-au riscat viața, cântând la doar câteva sute de metri de trupele militare ruse, iar într-un accident ce putea fi împiedicat, nu s-a putut. Păcat.
Două inimi care au bătut în același unison, și plecând în același timp. Doi eroi naționali foarte aproape ca să schimbe pentru totdeauna destinul acestei fărâme de pământ în rătăcire nu vor înceta să trăiască veșnic în sufletele românilor adevărați. O candelă șî doi fluturași în zbor fără teamă că-și vor frige aripile au fost arși prea devreme într-un foc sacru, mult prea repede și atât de nedrept. Nimic nu e drept pe lumea asta, mereu nu a fost drept. Două simboluri unice ale Renaşterii Naţionale, Doina şi Ion Aldea-Teodorovici, Dumnezeu sa-i odihnească în
pace și să ne mângâie inimile îndurerate.
