„IARNA” de VASILE ALECSANDRI
"Din văzduh cumplita iarnă cerne norii de zăpada, Lungi troiene călatoare adunate-n cer grămadă; Fulgii zbor, plutesc în aer ca un roi de fluturi albi, Răspândind fiori de gheață pe ai țării umeri dalbi...
Ziua ninge, noaptea ninge, dimineața ninge iară! Cu o zale argintie se îmbracă mândra țară; Soarele rotund și palid se prevede printre nori Ca un vis de tinerețe
printre anii trecători.
Tot e alb, pe câmp, pe dealuri, împrejur, în depărtare Ca fantasme albe plopii înșirați se pierd în zare, Și pe-ntinderea pustie, fără urme, fără drum, Se văd satele pierdute sub elabuci albii de fum.
Dar ninsoarea încetează, norii fug, doritul soare Strălucește și dizmiardă oceanul de ninsoare. Iată-o sanie ușoară care trece peste văi în văzduh voios răsună clinchete de zurgălăi."
"Din văzduh cumplita iarnă cerne norii de zăpada, Lungi troiene călatoare adunate-n cer grămadă; Fulgii zbor, plutesc în aer ca un roi de fluturi albi, Răspândind fiori de gheață pe ai țării umeri dalbi...
Ziua ninge, noaptea ninge, dimineața ninge iară! Cu o zale argintie se îmbracă mândra țară; Soarele rotund și palid se prevede printre nori Ca un vis de tinerețe
printre anii trecători.
Tot e alb, pe câmp, pe dealuri, împrejur, în depărtare Ca fantasme albe plopii înșirați se pierd în zare, Și pe-ntinderea pustie, fără urme, fără drum, Se văd satele pierdute sub elabuci albii de fum.
Dar ninsoarea încetează, norii fug, doritul soare Strălucește și dizmiardă oceanul de ninsoare. Iată-o sanie ușoară care trece peste văi în văzduh voios răsună clinchete de zurgălăi."
 |
| Fulgii zbor, plutesc în aer ca un roi de flutur.. |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc pt timpul acordat