PĂCAT CĂ M-A PARALIZAT!
Încă e mai greu. Şi încă mai doare. Dar nu găsesc nici o scăpare. Un lucru mă opreşte să nu merg la spânzurătoare. Şi acela ești tu și amintirile noastre. Păcat că m-a paralizat..
O lume nebună. Cine îţi întinde o mână? Să te ridici dacă cazi. În ziua de azi. O lume frumoasă. Inimi care nu ne lasă. Să iubim ca pe ultima noapte. Să nu mai vorbim în şoapte.
În drumul meu e o noapte mai noapte decât noaptea. Singura rază de lumină vine de la tine. Amintirile noastre. N-aş vrea să se stingă. Dar şi stelele se sting, cu regret, prefăcându-se în scrum asemeni omului. Suntem foarte slabi în faţa Naturii. Nişte bucate mari de carne. Care ajung, din păcate hrană la viermi. Atât de nedreaptă şi de stupidă e viaţa omului.
Frumoasa postarea
RăspundețiȘtergere-- Îmi pare bine , asta e tot ce mai pot să fac în situația mea deloc plăcută, mulțumesc și de atât că pot să-mi descarc sufletul și eu. Numai bine...
RăspundețiȘtergere