Naufragiind prin iluzia vieții

SPRE PRIMĂVARA CU FLUTURI

ȘI FLORI TIMPURII

Mulţi oameni spun că fluturele,
Nu trăiește mai mult de o zi
Decât poate în fabule şi
imaginațiile noastre.
Sau minciuni.

Însă poţi să crezi, aşa spun eu,
Cel ce a ajuns mai mult flutur decât
om de rând,
Întelege pe deplin
că fiecare zi poate fi ultima
Care se ceartă cu imaginabilul
Și condamnă minciuna.

Dar măcar acolo, în gândurile mele,
Pot să zâmbesc un pic, să palpitez ca acidul în pahar,
Să plâng de bucurie, să fiu o inimă ce arde fierbinte
Și mai ales, să mă primblu prin văi
Unde își leagănă fluturii florile multiubite
Și se admiră în schimb de sărutări.

Că nu e o prostie sau o nebunie
Să nu credeți în cuvântul unui damblagiu
Cel ce demult a congelat posibilul si imaginabilul.
Să gândiți că aiurez cu voce tare, nu, nici nebun nu sunt
Nebuni sunt aceia* ce au vrut afară să mă târască
Din căruciorul cu rotile, paralizat fiind în toiul iernii
De-atunci secundele mele se perindă
Naufragiind prin iluzia vieții
Spre primăvara cu fluturi și flori timpurii
Și trenurile care vin, și pleacă, dar puţini rămân
Aici în amărâta gară a inimii mele.
Aceeași gară plumbuită și mohorâtă.
Căci unul eu sincer cred
Că un fluture trăiește mai mult de o zi
Al bunelor ce perindă din aceasta. 

* este vorba de nimeni alții decât fratele meu vitreg și muierea lui, mai multe detalii găsiți în articolul  Dezvăluirile unui dizabil  de pe blogul „Bucăți de Suflet”. Asta dacă vă interesează să aflați și de Cretinătatea Anului.   Până la o nouă postare.

O domniță întinsă și fluturele jucăuș deasupra ei